Cele mai evoluate protozoare, care posedă ca organe de mişcare cili sau derivatele acestora - ciri, membrane, membranele, pectinele. Dezvoltă cea mai rapidă locomoţie (până la 2 cm/sec) dintre protozoare. Cu aparat nuclear dublu (sunt heterocariote); posedă cel puţin un macronucleu cu rol în viaţa vegetativă şi un micronucleu cu rol sexual. Cilii, uniform repartizaţi, acoperă tot corpul (la cele inferioare), sau sunt localizaţi în anumite zone (ex. ciliatură ventrală, la cele evoluate). Corpul cu polaritate, prezintă forme diferite la cele liber înotătoare, turtit la cele târâtoare, cu îngroşări alloplasmatice sub formă de platoşe sau cu căsuţe gelatinoase ori cuticulare, cu rol protector. În ectoplasmă pot fi organite (ca de ex. trichite şi trichocişti filiformi ca arme de atac), iar în endoplasmă nuclei, vacuole digestive, granule de pigment, cristale, materii de rezervă. Animale holozoice şi saprozoice, cu organite specializate pentru nutriţie: citostom, citofaringe, citoproct Majoritatea sunt forme libere; speciile marine trăiesc în diverşi biotopi, fiind forme pelagice, bentale, psamobionte, pelobionte, ectoparazite (majoritatea pe crustacei). Sunt consumatori de ordinul I, valorificând microflora bacteriana şi microalgala. Ciliatele participă la procesele de autopurificare prin consumarea bacteriilor, fiind indicatori biologici ai calităţii mediului. Pot constitui hrană pentru o serie de metazoare mici, îndeosebi crustacei.