Regnul Plantae (plante), unul din cele patru regnuri ale domeniului Eukarya, este compus din organisme multicelulare, autotrofe, fotosintetizatoare. Exista in clipa de fata peste 260 000 de specii cunoscute de plante, care se regasesc intr-o mare varietate de forme. Plantele au evoluat cel mai probabil din algele verzi multicelulare, fiind primele organisme multicelulare care au colonizat uscatul.

Viata pe uscat a oferit unele avantaje plantelor. Un avantaj este mare disponibilitate a luminii pentru fotosinteza (chiar si cea mai curata apa filtreaza lumina). Un alt avantaj consta in prezența dioxidului de carbon in concentratii mari, si faptul ca acesta difuzeaza mul mai repede in aer decat in apa. Viata pe uscat a plantelor a necesitat o serie de adaptari specifice. In lipsa apei plantele au trebuit sa infrunte forta gravitatiei, ele dezvoltand in acest sens un sistem de ancorare in sol si un sistem rigid de tesuturi pentru suport.

Peretii celulari cu continut de celuloza au aparut in celulele plantei pentru a putea mentine forma rigida a partii supraterane a plantei. Structurile radiculare ale plantelor pe langa fixarea plantei in sol permit si preluarea nutrientilor chimici din acesta. Algele marine care sunt suspendate in apa si care pot absorbii nutrientii din aceasta, nu au nici una din aceste structuri.

Pentru a preveni deshidraterea, in mediul terestru, plantele au dezvoltat o cuticula ceroasa ce acopera tulpinile si suprafetele frunzelor, aceasta fiind intrerupta din loc in loc de stomate, mici deschideri ce se deschid si inchid pentru a regla schimbul de gaze si pierderile de apa. Corpul plantelor, gametul, zigotul si embrionul, sunt toate protejate impotriva deshidratarii.

Plantele stau la baza tuturor habitatelor terestre si au functia de autotrofi primari teresti ai Pamantului, realizand, prin intermediul fotosintezei, molecule organice ce vor cicula de-a lungul retelelor trofice ale celor mai multe ecosisteme. Capacitatile de fotosinteza ale plantelor permit supravietuirea, in cele din urma, tuturor membrilor terestri ai regnului animal.

Peretele celular, este probabil cea mai importanta trasatura distinctiva a celulei vegetale. Acesta, are functia de protectie a celulei, de limitare a dimensiunilor acesteia, fiind implicat in transportul, secretia si absortia de substante. Peretele celular este compus din cateva substante cum ar fi celuloza (specifica celulelor plantelor), lignina (confera rigiditate) si ceruri, ca cutina si suberina, ce reduc pierderile de apa din celula. Spre deosebire de membrana plasmatica, peretele celular nu este o membrana semipermeabila, si de aceea peretii celulari dintre celulele alaturate trebuie sa aiba deschideri - plasmodesme - ce permit continuitatea citoplasmei si schimbul de substante.

In citoplasmă celulelor eucariote vegetale sunt localizate o serie de organite celulare cu funcţii specifice cum sunt: vacuolele, plastidele, mitocondriile, reticulul endoplasmatic, ribozomii, aparatul Golgi, nucleul, etc.

Excluzand cateva protiste fotosintetizatoare si cianobacterii, celule plantelor sunt singurele celule care contin cloroplaste. Acestea realizeaza procesele de fotosinteza, convertind energia solara in energie chimica si depozitand-o sub forma de zaharuri. Pe langa functia de producere a hranei pentru ecosisteme, plantele elibereaza molecule de oxigen ca bioprodusi, ce inlocuiesc oxigenul atmosferic utilizat in respiratia celulara si formeaza un strat de ozon care protejeaza Pamantul de radiatiile solare ultraviolete.

O alta trasatura a celulelor plantelor este vacuola centrala mare, care depoziteaza o rezerva de apa, precum si substante chimice esentiale, produsii reziduali ai metabolismului celular, si uneori indeplineste alte functii specifice speciei, precum aceea de depozitare a otravurilor sau a pigmentilor florilor. Vacuola centrala poate deasemenea ajuta in cresterea celulei prin absortia de apa.

Comments (0)