Pinalele sînt arbori sau arbuşti, cu frunzele aciculate, alungite sau solziforme şi mici, sempervirescente cu puţine excepţii, cu florile mici, unisexuate şi grupate în formă de conuri, de la care le derivă numele general de conifere. Tulpina lemnoasă se îngroaşă în mod normal prin inele anuale produse prin activitatea cambiului, care apare în fasciculele bicolaterale, cu dispoziţie ciclică. Lemnul este constituit din traheide, cu punctuaţiuni areolate pe pereţii radiari, servind şi ca elemente de susţinere. În lemn, în scoarţă şi în frunze (cu excepţia cupresaceelor), posedă canale şi pungi rezinifere, caracteristice după număr si poziţie pentru diversele specii. Tulpina poartă ramuri numeroase, verticilate si frunze persistente, ceea ce face ca pădurile de conifere să fie permanent întunecoase. Frunzele aciculare sau solziforme sînt întregi, rigide, plane sau cu muchii, cu 1—3 nervuri şi dispuse pe ramuri altern, opus sau verticilat. Excepţional, frunzele sînt lăţite (Podocarpus, Agathis) ca la foioase. Frunzele au caractere xeromorfe, constînd în cutinizarea puternică a epidermei şi o teacă de selerenehim subepidermic, ceea ce le permite să fie sempervirescente. Excepţie fac Larix şi Taxodium. Plantele sînt monoice, cu flori unisexuate, mai rar dioice. Florile sunt nude, lipsite de învelişuri florale şi grupate în amenţi sau conuri. Conul mascul este omolog cu o singură floare. Pe axul conului sunt inserate spiralat staminele numeroase (10—100), solziforme, iar la bază mai mulţi solzi sterili formează un perigon primitiv. Ele poartă pe faţa inferioară (abaxial) 2—20 saci polinici. Mai multe conuri sunt obişnuit grupate într-o inflorescenţă spiciformă. Conul femei este o inflorescenţă. Pe axul conului se află prinse în spirală de obicei un număr mai mare de flori, fiecare constituită dintr-o bractee (solz steril) şi o carpelă (solz fertil). Carpela poartă două sau mai multe ovule pe faţa superioară (adaxial). Cei doi solzi provin din contopirea şi reducerea unui număr mai mare de solzi, aşa cum aveau strămoşii lor, Voltziales. Polenul are o formă globuloasă sau trilobată, datorită exinei, care formează lateral, de fiecare parte, cîte o veziculă aeriferă. Polenizarea se face prin vânt. Polenul ajuns în micropilul ovulului se fixează în picătura de mucilagiu existent acolo si germinînd, produce un tub scurt, care pătrunde în pereţii nucelei, apoi intră într-o perioadă de repaus, care durează de la cîteva săptămâni pînă la un an (pin, ienupăr). Arhegoanele nu sînt formate în timpul polenizării; dezvoltarea lor începe după aceea, iar până se maturează oosfera, polenul rămâne în repaus. Grăunciorul de polen are la interior 2—5 celule, dintre care cea mai internă este anteridială, iar celelalte, împreună cu cea vegetativă, sunt protaliene. După ce ovulul a ajuns la maturaţie, germinaţia polenului continuă, tubul se alungeşte până la gâtul arhegonului. Celula spermatogenă produce două celule spermatice fără cili. La contactul cu arhegonul, vîrful tubului polinie se dizolvă, iar prin orificiul format trece o celulă spermatică şi fecundează oosfera. La Araucaria si Podocarpus se formează mai multe spermatii dintr-un grăuncior de polen. În ovul, din toate arhegoanele existente (2—5) se dezvoltă obişnuit numai unul şi dă naştere embrionului, în acest timp ovulul se transformă în sămânţă, iar la maturaţie tegumentul lui se lignifică. Conul provenit din dezvoltarea solzilor şi a carpelei, numai uneori are forma conică (pin), alteori este cilindrică (molid, brad), sau globuloasă (ienupăr, chiparos, tuia). Consistenţa conului este lemnoasă, uneori cărnoasă. Sămînţă la maturitate se desprinde de pe faţa superioară a carpelei, cu o aripă subţire şi se diseminează prin vânt. Embrionul, aşezat în endospermul primar, de obicei oleaginos, poartă un număr variabil de cotiledoane (2—10). Răspîndirea coniferelor este largă, euprinzînd aproape întreaga suprafaţă a Pămîntului. Lipsesc în stepe şi savane. Coniferele sînt considerate descendenţi ai cordaitalelor, de care sînt mai apropiate. Linia lor de descendenţă trece probabil prin podocarpacee. Din punct de vedere economic, coniferele sînt foarte importante, dând produse variate. Lemnul este valoros pentru construcţii, mobilă, ca lemn de rezonanţă si de foc. Răşina distilată dă terebentina şi diferite esenţe. Unele specii au seminţele comestibile (Araucaria, Pinus cembra).

Comments (0)