Ordinul fagalelor cuprinde arbori de foarte mare importanţă economică, estetică formând păduri întinse şi valoroase în ţara noastră. Au frunzele simple, cu nervaţiune penată, cu dispoziţie spiralată şi însoţite de stipele caduce, rareori persistente. Au florile unisexuate pe plante monoice şi cu periantul sepaloid, mai adesea puţin dezvoltat. Florile sunt grupate în dihazii, câte 3 sau mai multe, mai ales cele mascule, şi apoi numeroase dihazii alcătuiesc câte un ament, alungit şi firav sau strâns. Staminele sunt egale la număr cu foile perigonului şi aşezate în faţa acestora. Florile mascule sunt însoţite de bractee care îngroaşă amenţii şi adesea complică inflorescenţa. Florile femele sunt lipsite de periant ori, dacă acesta există, este slab dezvoltat, grupate în dihazii oâte 3, dar se pot reduce până la 1. Dihaziile formează glomerule sau amenţi (Betula, Carpinus), sau conuri false (Alnus). Când sunt puţine, înconjurate de bractee, se aseamnă cu mugurii (Corylus, Quercus). Gineceul are ovarul inferior şi este format din 2-3 carpele, unite, cu 1-3 loji, şi în fiecare lojă 1-2 ovule anatrope. Polenizare anemogamă. Embrionul este drept şi lipsit de endosperm. Fructul este de tipul achenei, dar numit mai nou de către unii autori nucă.

Comments (0)