·|· K [C A ] G (5) (5) 5,4,2 (2) Plante erbacee, rareori lemnoase, cu frunzele opuse, uneori spiralate, simple, dar foarte variate ca formă şi lipsite de stipele. Unele s-au adaptat la viaţa semiparazitară sau chiar holopatazitară. Florile sunt zigomorfe, bisexuate şi pentamere, cu pistilul dimer. Caliciul are cele 5 sepale unite cel puţin la bază; una dintre ele, cea superioară, se reduce progresiv (Veronica) sau dispare total uneori cele două petale superioare concresc într-o petală mai mare şi astfel apar numai 4 (Veronica). Alteori, tubul corolei are deschiderea acoperită de o cută a buzei inferioare (Linaria, Antirrhinum), iar baza tubului se prelungeşte într-un fund de sac sau un pinten. Cele 5 stamine, alterne şi concrescute cu petalele, sunt rareori toate fertile, mai adesea cea posterioară este sterilă, redusă, staminodială sau avortează, anterioare mai lungi decât cele laterale; alteori ele rămân sterile (Gratiola) sau dispar complet (Veronica) şi rămân numai cele 2 laterale. Pistilul este format din 2 carpele, concrescute într-un ovar, cu 2 loji. În fiecare lojă se află numeroase ovule anatrope. Polenizarea este entomogamă, uneori ornitogamă. Fructul este o capsulă cu dehiscenţă în 2 valve, uneori prin pori. Sămânţa are un embrion drept, cu albumen cărnos. Scrofulariaceele sunt de aproape înrudite cu solanaceele, ceea ce reiese evident din structura florii unor specii. Astfel, structura florii cu corola puţin asimetrică de la Verbascum şi cu 5 stamine inegale o găsim cu foarte multă asemănare la Hyoscyamus. La familia solanacee însă, zigomorfia în floare este incipientă şi excepţională, pe când la scrofulariacee devine pronunţată şi constantă. Familia scrofulariacee însumează circa 3 000 de specii.

Comments (0)