(+) şi ·|· K C A G _ 5 5 5 2 Este familia cea mai cuprinzătoare (2400 de specii) din cadrul ordinului. Se caracterizează prin florile grupate în umbele compuse, mai rar în umbele simple sau umbele capituliforme. Umbeliferele prezintă o importanţă practică deosebită. Plantele din această familie, în marea lor majoritate, sunt ierboase, cu tulpina mai adesea fistuloasă. Frunzele obişnuit sunt 1-2-3-4 penatsectate, mai rar sunt întregi, palmate sau peltate. Frunzele celor mai multe genuri au teaca bine dezvoltată, uneori devenind ventricos-umflată. La baza ramificaţiilor (radiilor) umbelei se găseşte un verticil de frunze hipsofilare bracteiforme, numit involucru. La fel, la baza umbelulei se găsesc bractei ce alcătuiesc involucelul. Uneori braoteele lipsesc. Floarea este pe tipul 5, având componentele florale dispuse pe 4 cercuri. Florile sunt hermafrodite, mai rar unisexuate, variind chiar în cadrul aceleiaşi inflorescenţe (poligamie). Excepţional sunt unisexuate, dioice. Obişnuit, petalele externe la florile marginale sunt mai mari decât cele din interior, încât întreaga inflorescenţă apare ca o singură floare, ceea ce măreşte efectul vizual, atrăgând insectele. Ovarul inferior este alcătuit din 2 carpele unite. Este bilocular, cu câte 1-2 ovule în fiecare lojă. Deasupra ovarului se găsesc dilataţiile celor 2 stile, care reprezintă două nectarine. Fructul este o dicariopsă, care la maturitate, de cele mai multe ori se desface în două fructe distincte — semifructe — denumite mericarpii, prinse de o prelungire a axei florale denumită carpofor (purtător de fruct) sau columelă. Umbeliferele se caracterizează prin canale secretoare ce se află în fructe, rădăcină si tulpină. Uleiurile, eterurile sau gomele secretate dau mirosul caracteristic multor umbelifere.

Comments (0)