La fel ca toate celelalte trufe, este hipogee. Aparatul fructifer 3-6 cm diametru. Aspectul general aminteşte de o piatră cu formă neregulată sau de o bucată de cărbune. Cuticula, foarte subţire, este brun-negricioasă, acoperită cu negi poliedrici despărţiţi de linii verzui. Carnea este compactă, cu miros foarte puternic, picant şi gust plăcut, dar uşor amărui. Cuticula, negricioasă, devine ruginie când este atinsă. Carnea, compactă şi din ce în ce mai moale, este, la început, albă, apoi gri şi, la sfârşitul maturizării, brun-violacee, tot cu vinişoare subţiri, albe sau roşietice, foarte întortocheate. Se găseşte prin pădurile de foioase cu sol calcaros, în zone mediteraneene. Din vară până iarna. Poate fi confundată cu Tuber brumate (trufele de iarnă) care are aceleaşi caracteristici, dar creşte exclusiv iarna. Este o specie excelentă din punct de vedere alimentar, pretându-se la aceleaşi reţete ca şi trufa albă; poate fi consumată în cantităţi chiar mai mari, eventual fiartă.
Familia Tuberaceae 
