Pălăria, 7-14, la început convexă în formă de clopot, devine la maturitate din ce în ce mai plată, în centru este destul de vizibil un gurgui foarte larg şi plat, pe suprafaţa căruia apar mici umflături ca nişte negi. Marginea este, la început răsfrântă în interior, dar destul de curând se îndreaptă şi crapă adânc, radial. Cuticula este foarte lipicioasă pe vreme umedă şi uscată în rest, colorată în gri şi cu nervuri foarte subţiri, negricioase. Piciorul,7-12, la început, plin şi, la maturitate, gol pe dinăuntru, este foarte gros, neted şi uşor striat, gri-gălbui acoperit cu o pulbere fină, albicioasă ca mătreaţa în partea superioară. Este bont, cilindric şi uşor îngroşat la bază, iar de acolo se prelungeşte într-un fel de filamente care au aspect de rădăcini fine. Lamele nu sunt dese, late şi cărnoase, şerpuite şi aderente. Carnea este albă şi gri sub cuticula pălăriei, nu prea densă şi aproape total lipsită de gust şi de miros. Coloritul pălăriei este gri-închis uniform, câteodată cu reflexe măslinii. Piciorul poate fi gălbui sau măsliniu. Lamele sunt la început albe, iar la maturitate devin gri. Se întâlneşte izolat sau în grupuri, câteodată în cercuri, în special în păduri de conifere, la munte. Toamna şi la începutul iernii. Poate fi uşor confundată cu Tricholoma sejunctum, necomestibilă, care are piciorul alb şi un gust foarte amar. Foarte bună de mâncat. Se recomandă, totuşi, să se îndepărteze cuticula de pe pălărie pentru că este foarte lipicioasă.
