Pălăria, 6-10, este la început convexă şi apoi plată, cu gurgui larg şi rotunjit. Cuticula este netedă, lucioasă, cu aspect lipicios; poate fi îndepărtată cu uşurinţă. Piciorul, 5-10, cilindric şi fragil, neted sau puţin zgrunţuros, se termină în partea inferioară cu un filament radicular lung care se înfige în pământ pentru a ajunge la hifele care înlesnesc simbioza. Lamele sunt foarte dese şi cu profil rotunjit. Carnea este albă şi densă, cu miros accentuat de făină. Coloritul pălăriei variază de la coaja de alună la brun-gri. Lamele sunt la început albe şi apoi capătă o nuanţă roşcată. Creşte în grupuri mici, în special prin pădurile de plopi. De la câmpie până la zona montană de altitudine joasă. Toamna. Uşor de recunoscut datorită mirosului puternic şi prelungirii radiculare de la baza piciorului. Ciuperca este comestibilă dar, fiind amăruie, este considerată de calitate mediocră, îşi ameliorează gustul prin conservarea în ulei

Comments (0)