Pălăria, 4-15 cm, foarte compactă şi cărnoasă, are, la început, formă de clopot şi, apoi, convexă sau aproape plată, cu marginea răsfrântă în jos, spre picior, şi, câteodată, cu un gurgui mare central, nu prea pronunţat. Cuticula este netedă, lipicioasă şi aproape cleioasă. Piciorul, 4-10 cm, relativ compact şi solid, este cilindric sau, câteodată, îngroşat la bază. Pe porţiunea superioară are o reţea fină, iar pe cea de jos sunt numeroase punctişoare. Porii sunt mici. Tuburile sunt scurte, aderente la picior, mai mult sau mai puţin decurente. Carnea este moale şi spongioasă, cu miros foarte slab şi gust dulceag. Coloritul pălăriei poate varia de la galben-viu la portocaliu şi la brun-gălbui, cu nuanţe roşietice. Piciorul are nuanţe de galben şi portocaliu. Stratul poros este, la început, galben şi, apoi, măsliniu; când este atins, se colorează în brun. Tuburile au aceeaşi variaţie ca porii, dar, când sunt atinşi, devin gri-roz. în contact cu aerul, carnea capătă pete roz-brune. Este o ciupercă destul de obişnuită care creşte, câteodată în grupuri de numeroase exemplare sau în şiruri lungi, în special în pădurile de zadă (o specie de conifere). De la câmpie la munte. De la sfârşitul primăverii până toamna. Poate fi confundată cu Boletus flavus, care are un colorit ceva mai deschis. Doar exemplarele ţinere sunt comestibile, înainte de fierbere se recomandă să se îndepărteze cuticula şi tuburile, pentru că sunt vâscoase.
