Pălăria, 5-15 cm, este foarte cărnoasă, la început convexă, cu marginea răsfrântă spre picior şi, apoi, din ce în ce mai adâncită, dar niciodată plată, maronie. Când este complet matură, tinde să se crape pe margine. Piciorul, 8-15 cm, este foarte gros, tare, uşor îngroşat la bază şi puţin curbat spre locul unde se formează bulbul, alb. Inelul este foarte larg, dar cade uşor şi este striat pe ambele feţe. Lamele sunt violete, cu nuanţe gri şi marginea rotunjită. Carnea este albă şi foarte densă, dar fără miros şi gust perceptibile. Coloritul pălăriei variază de la brungălbui la brun-închis, cu nuanţe violacee. Piciorul este foarte compact, alb în partea superioară şi gălbui în cea inferioară. Creşte pe terenuri nisipoase, în special acolo unde acestea au fost cultivate, de exemplu pe miriştile rămase după culegerea porumbului, dar şi pe mici fragmente de lemn, de la câmpie la dealurile de altitudine medie. Este o specie tipică de primăvară, care poate fi recoltată începând chiar de la sfârşitul lunii martie. Ar putea fi confundată cu anumite specii din genul Agaricus, dar poate fi diferenţiată de acestea prin coloritul violaceu al lamelor. Considerată într-o vreme ca fiind toxică, astăzi este apreciată ca fiind de bună calitate pentru consum; poate fi pregătită şi crudă; este cultivată pe scară destul de largă.
