Este o ciupercă unicelulară, de formă ovală sau eliptică. Celula este învelită de o membrană, iar la interior conţine un singur nucleu în citoplasmă. Duce viaţă saprofitică, nutrindu-se într-un mediu cu hexoze, pe care le descompune cu ajutorul fermentului numit zimază. Această descompunere constituie un proces de fermentaţie alcoolică, cu degajare de CO2.

De obicei se află împreună forme haploide şi forme diploide. În ciclul de dezvoltare două celule haploide copulează, formează un zigot binucleat, în care se produce cariogamia, apoi înmugureşte şi formează colonii. Celulele diploide pot deveni asce, în care prin diviziune reducţională iau naştere 4 ascospori, diferenţiaţi sexual. Prin germinare şi înmugurire, aceştia dau naştere la noi colonii haploide.

Din timpuri străvechi, drojdia de bere este folosită la fabricarea berii şi la dospirea aluatului de pâine. În stare spontană nu creşte în natură. Pentru dospirea aluatului se foloseşte drojdia culeasă de la fermentaţia berii şi presată. Bioxidul de carbon provoacă creşterea aluatului (dospirea), ca şi găurelele din pîine. Drojdia se digerează uşor şi are valoare alimentară şi terapeutică, datorită vitaminelor pe care le conţine (complexul B, apoi D şi H).

Comments (0)