Pălăria, 4-10 cm, este, la început, convexă şi, apoi, din ce în ce mai plată, iar la maturitate deplină, devine adâncită, cu suprafaţa foarte ondulată. Cuticula netedă, lucioasă, lipicioasă pe vreme umedă, este, uneori, pătată cu galben. Marginea este subţire şi cu striaţii fine, i în special la exemplarele mature. Piciorul, 4-8 cm, este cilindric sau uşor subţiat în partea superioară, cu ; baza relativ îngroşată, foarte compact şi fragil. Lamele sunt dese, foarte înalte, câteodată despicate, niciodată decurente. Carnea este albă sau gălbuie sub cuticulă, foarte densă şi, fragilă, cu miros aproape imperceptibil şi gust plăcut dulce. Coloritul pălăriei poate varia de la roşu-portocaliu la roşu-violet, cu nuanţe galbene care câteodată se extind pe toată suprafaţa. Piciorul este alb sau gălbui, în special pe porţiunea inferioară, cu pete maronii vizibile ca dimensiuni. Lamele, într-o culoare variabilă de la alb-crem la ocru, au marginea de un galben-auriu frumos şi, câteodată, sunt legate între ele prin vinişoare foarte subţiri, mai dese în zona de lângă picior. Poate fi întâlnită în grupuri mici prin locurile mai umede şi mai umbroase din pădurile de foioase, la deal şi la munte. De la sfârşitul primăverii până vara târziu. Poate fi confundată cu Russula emetica, necomestibilă, dar uşor de recunoscut imediat, datorită gustului său acru. Bună pentru consum. Trebuie însă gătită la scurt timp după ce a fost culeasă, pentru că se depreciază rapid.
