La fel ca toate speciile de Ramaria, şi aceasta este o ciupercă neobişnuită care, în întregul său (aparatul fructifer) se aseamănă cu o formaţiune coralieră, mult ramificată (5-15 cm înălţime). Se poate distinge o bază comună, foarte mare, solidă şi compactă, putând fi considerată un fel de picior, din care pornesc numeroase ramificaţii dihotomice (cu două braţe) repetate, turtite, netede, lucioase şi scorţoase. Carnea este moale, fragilă, aproape apoasă, cu miros plăcut şi gust amărui. Coloritul ramurilor variază între galben-deschis şi galben ca sulful. Baza este albă, cu nuanţe gălbui şi pete roşietice de diferite mărimi, mai evidente la exemplarele care cresc pe sub conifere. Poate fi găsită în locurile cele mai umede şi umbroase din pădurile de foioase şi de conifere, la munte. Vara-toamna. Se aseamănă foarte mult cu Ramaria aurea, cu aceleaşi calităţi gastronomice. Este considerată comestibilă, dar trebuie folosită cu multă prudenţă. In primul rând, se vor culege numai exemplarele tinere, nematurizate, folosindu- se numai baza, nu şi ramurile, care sunt destul de amare. Ciupercile mature nu sunt comestibile, deoarece au un puternic efect laxativ.

Comments (0)