Are tendinţa de a creşte întotdeauna în grupuri de exemplare înghesuite între ele, cu picioare şi pălării alăturate şi deseori unite formând astfel un corp unic. Fiecare pălărie (5-15 cm), acolo unde ea se mai poate distinge separat, este convexă, cu marginea răsucită în jos şi foarte ondulată. Cuticula este netedă, dar, pe vreme secetoasă, tinde să crape. Piciorul (3-8 cm) este foarte scurt şi, câteodată, imposibil de depistat, relativ bont şi de formă neregulată. Porii, sunt foarte mici şi rotunzi. Tuburile sunt destul de scurte şi decurente în lungul piciorului până la bază. Carnea este compactă, foarte elastică, fragilă, neschimbându-şi culoarea în contact cu aerul, cu miros slab şi gust amărui. Culoarea pălăriei variază între galben-roz şi ocru, uneori până la culoarea cojii de alună. Porii şi tuburile sunt, la început, albi şi, apoi, gălbui. Piciorul poate fi neted sau făinos, cu nuanţe roz la bază. Poate fi întâlnită în pădurile de conifere, câteodată în pâlcuri de sute de exemplare înghesuite între ele, în special la munte. Vara-toamna Poate fi confundată cu Albatrellus ovinus, mai închisă la culoare. Întrucât este perisabilă, se recomandă să fie folosită, în primul rând, conservată în ulei sau oţet.
