Mixomicetele sunt organisme obişnuit microscopice, lipsite de clorofilă şi sunt exclusiv saprofite. Corpul vegetativ este alcătuit dintr-o masă protoplasmatică voluminoasă cu mai mulţi nuclei, numit plasmodiu, care execută mişcări amiboidale, fapt care a dat naştere la diferite interpretări filogenetice. Plasmodiul este lipsit de membrană. Numele acestor plante vine de la faptul că ele au aspectul unor ciuperci mueilaginoase (de la grec. myxe = mucozitate şi mykes =ciupercă). Mixomicetele trăiesc, în general, în locuri umede, pe trunchiuri în stare de putrefacţie, uneori pe scoarţa copacilor, pe frunze uscate. Aici se găsesc fie sub formă de plasmodiu de culoare galbenă, albă, roşie, fie sub forma unor corpuşoare de culori şi forme diferite. Ele evită locurile cu lumină prea multă şi prea uscate. Hrana este luată din substratul organic pe care trăiesc. În plasmodiu se mai găsesc înglobate alge, bacterii. Produsul de asimilaţie este glicogen. Ciclul vital al mixomicetelor se caracterizează printr-o alternanţă de generaţii caracteristică. Din spor, care este haploid, numit mixospor, într-un mediu umed, iese unul, rar mai mulţi zoospori - mixomonade - mobili, lipsiţi de membrană, cu un flagel, iar în interior cu un nucleu şi cu o vacuolă pulsatilă. Nu conţin cromatofori. După un anumit timp flagelul se resoarbe şi zoosporul se transformă într-o mixamebă. Aceste mixamibe, de altfel ca şi mixomonadele, se pot înmulţi prin diviziune. Celulele obţinute au însă totdeauna cîte un singur nucleu. Mixamibele se hrănesc saprofitic şi se mişcă cu ajutorul pseudopodelor. În condiţii neprielnice se pot închista. În condiţii prielnice mixamibele, care prezintă diferenţieri sexuale, se unesc prin copulaţie, două cîte două, dînd un mixamibozigot. Se unesc şi nucleii, mixamibozigoţii devenind diploizi. Din unirea mai multor amibozigoţi rezultă o masă protoplasmatică de mărimi diferite, cu numeroşi nuclei diploizi, ce formează plasmodiul. Această unire poate să fie completă, formîndu-se o singură masă protoplasmatică - plasmodiu de fuziune - sau fiecare component îşi păstrează individualitatea anatomică. în ultimul caz obţine un plasmodiu de agregare. Plasmodiul se poate mări şi mai mult prin diviziunea nucleilor şi creşterea masei protoplasmatice. Mărimea plasmodiului este diferită; el poate să acopere suprafeţe până la 0,5 - 1 mp. Îşi schimbă forma continuu. Mişcarea se face prin deplasare totală, plasmodiul emiţînd pseudopode, în funcţie de factorii de mediu exterior: umiditate, lumină etc. Culoarea plasmodiuilui este diferită. în condiţii neprielnice, asemănător mixomonadelor şi mixamibelor, plasmodiul se poate închista, luând o formă sferică neregulată. Odată cu revenirea la condiţii normale, plasmodiul revine la forma iniţială de plasmodiu mobil. Într-o fază mai avansată, plasmodiul se transformă în nişte cutii sporifere, numite sporangii, sporociste sau sporocarpii. Ele sunt corpuri de fructificaţie de forme, mărimi şi culori variate, care au la exterior o membrană subţire numită peridie. Forma sporangiilor poate fi sferică, cilindrică, ca o ciupercă, sau neregulată, fiind sesile sau cu codiţă. Culoarea sporangiilor poate fi alburie, galbenă, cafenie, roşie etc, caracteristică pentru diferite specii, de altfel ca şi mărimea şi forma. În sporangii, din masa protoplasmei se formează spori (mixospori) în urma diviziunii reducţionale. Sporii sunt haploizi şi au o membrană celulozică. După ruperea peridiei sporii sunt împrăştiaţi cu ajutorul unor firişoare cheratinoase libere, care execută mişcări higroscopice. Aceste firişoare, numite elatere, se formează tot din protoplasma plasmodiului. La unele mixomicete, cum este Stemonitis, elaterele sunt unite, alcătuind o reţea deasă în ochiurile căreia se găsesc sporii. În mijlocul reţelei se află o columnă centrală, continuarea pedicelului. Elaterele libere, sau unite în reţea alcătuiesc capiliţiul (de la latin, capilitium capillus - fir de păr). Odată cu germinarea sporului începe un nou ciclu vital. Urmărind ciclul vital constatăm o alternanţă tipică de generaţii, un gametofit (sporul, mixomonada şi mixamiba) şi un sporofit (mixamibozigotul, plasmoidul şi celulele-mame ale sporilor).

Comments (0)