Filum Basidiomycota
| Phylum Basidiomycota |
|
| Scris de Lucian Iacob |
| Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00 |
|
Sunt ciuperci superioare, caracterizate prin celula sporogenă numită bazidie, pe care se formează bazidiospori. De obicei, bazidiile se formează pe un corp de fructificaţie mult dezvoltat. Bazidia este omologă cu asca, dar pe când la ască sporii rămîn endogeni, la bazidie ei migrează din celula-mamă în patru evaginaţii şi devin exogeni. Bazidiosporii reprezintă o adaptare mai bună la răspândirea prin vânt. Bazidiomicetele sînt ciuperci foarte răspîndite prin păduri şi pe cîmpuri, unde trăiesc saprofitic: în sol, în humus, pe substanţe organice moarte, în lemn, sau parazitic: pe plante lemnoase ori ierbacee, la care provoacă boli grave şi dăunătoare din punct de vedere economic. Numărul ciupercilor din această clasă trece de 20 000 de specii. Ciclul complet de dezvoltare al bazidiomicetelor este complicat şi uneori legat de schimbarea plantei-gazdă. Organele sexuale nu se formează ori, dacă există, sînt extrem de simplificate. Bazidiosporii şi formele miceliene sau sporidiene produse de ei reprezintă singura formă haploidă a gametofitului. Talul, cu durată lungă de viaţă, este dicariotic ( diploid), deci reprezintă sporofitul. La germinarea bazidiosporilor se formează micelii haploide, cu celule uninucleate ( miceliu primar), unele +, altele -. Acestea, rămînînd izolate, nu pot forma corpuri de fructificaţie (bazidiocarpi) şi nici bazidii. Dacă se întâlnesc două micelii de sens contrar, celulele lor se unesc câte două şi se contopesc într-o singură celulă binucleată. Celulele dicariotice formate se divid şi dau naştere la un miceliu dicariotic, peren, mai adesea de lungă durată, numit miceliu secundar. Începînd cu prima celulă dicariotică, toate celelalte se formează din ea prin diviziune, produc câte un cârlig (ansă de anastomozare) la baza lor, asemănător cu cârligul hifelor ascogene de la ascomicete. Cei doi nuclei se divid simultan, dând naştere la patru nuclei. Dintre aceştia, doi se îndreaptă spre vîrful celulei, al treilea spre baza ei, iar al patrulea intră în ansă. Un perete despărţitor separă partea bazală, care devine celulă cu un singur nucleu. În acelaşi timp, un perete despărţitor separă ansa de celula apicală, care a produs-o. Scurt timp după aceasta, între celula bazală şi cârlig se stabileşte o legătură (anastomoză), prin dizolvarea membranei dintre ele. Nucleul din ansă trece în celula bazală, care devine binucleată. Acest proces complicat de formare a cârligelor şi anastomozelor se repetă la fiecare diviziune celulară. Miceliul dicariotic poate produce la unele ciuperci o formă mai complicată, de miceliu terţiar, cu celule specializate pentru funcţiuni diferite : depozitare de substanţe, protecţie, secreţie etc, aşa cum apar în bazidiocarpi. Bazidiile se formează la capătul hifelor (ramurilor) miceliului dicariotic, ceea ce mai adesea are loc într-un strat himenial, în bazidiocarpi. Bazidiocarpii sau corpurile de fructificaţie sunt mai adesea bine dezvoltate şi variate, având formă de membrane, discuri, console, copite de cal, pălărie cu picior etc, şi snt numite popular burete, iască, văcălie, ciupercă, hrib etc. Pentru formarea bazidiei, celula terminală a hifei se alungeşte, cei doi nuclei haploizi fuzionează într-unul singur diploid. Prin aceasta se încheie procesul sexual. De remarcat că procesul sexual la unele ciuperci a durat mai mulţi ani sau chiar mai multe zeci de ani, deoarece el a început - după cum se ştie - cu plasmogamia celor două celule din miceliul primar, contopite. La unele specii, miceliul dicariotic poate da naştere la spori, care sînt binucleaţi, de exemplu, la rugini. Nucleul diploid din celula ce va forma bazidia (probazidia) se divide de două ori, prima diviziune fiind reducţională. Din cei patru nuclei formaţi se nasc patru bazidiospori, care emigrează spre vîrful bazidiei, sau, la alte grupe lateral, în care caz membrana formează prelungiri tubuloase, prin care bazidiosporii ies în afară. Bazidiosporii rămîn susţinuţi de prelungirile filitforme ale membranei, numite sterigme. Numărul bazidiosporilor pe o bazidie este de regulă patru, rareori doi, excepţional opt.
Set as favorite
Bookmark
Email This
Hits: 529 Comments (0)
![]() Write comment
You must be logged in to post a comment. Please register if you do not have an account yet.
|











