Pălăria, 6-20 cm, foarte cărnoasă, este, la început, convexă şi, apoi, plată, cu marginea răsfrântă spre picior şi având pe bordură o membrană franjurată care este un rest de volvă. Cuticula este acoperită de numeroşi solzi mari şi pufoşi. Piciorul, 5-12 cm este masiv şi compact, cilindric sau curbat, cu bulb mare la bază şi acoperit, ca şi pălăria, de solzi mari. Se observă, de asemenea, şi un inel mare, acesta căzând la exemplarele mature. Lamele sunt dese, înalte şi cărnoase, aderente la picior şi întotdeauna intercalate cu lamele bine dezvoltate. Carnea este albă, tare, cu miros foarte slab şi nedefinit şi gust dulceag care, apoi, devine amar. Coloritul pălăriei variază între galben-ocru şi brun-gălbui, cu zona din mijloc aproape întotdeauna mai închisă. Piciorul este întotdeauna mai închis la culoare decât pălăria, dar are aceleaşi nuanţe. Lamele sunt la început albicioase şi apoi brune ca scorţişoara. Poate fi întâlnită în grupuri mici, în special pe trunchiuri de plopi, dar şi pe mesteceni şi sălcii. La deal şi la munte. Vara-toamna. Este o specie imposibil de confundat din cauza coloritului violet. Este greu de confundat cu alte specii datorită dimensiunilor şi solzilor foarte mari şi vizibili.
