Pălăria, 2-6 cm, de culoare violetă, este, la început, conică, în formă de clopot şi, apoi, plată sau uşor adâncită, cu gurgui extins, dar nu prea proeminent. Marginea este caracterizată printr-o vizibilă şi adâncă striaţie. Piciorul, 5-8 cm, este foarte înalt, cilindric, foarte tare, de aceeaşi culoare cu pălăria şi străbătut în lungime de numeroase filamente violetnegricioase. Lamele sunt rare, foarte înalte, având printre ele mici lamelule şi sunt unite prin vinişoare subţiri de culoare deschisă. Carnea pălăriei este albă şi violetă, a piciorului violetă, destul de compactă, cu un miros puternic de ridichi şi gust de sfeclă. Coloritul pălăriei diferă de la roz la violet, dar nu lipsesc varietăţi complet albicioase sau cu nuanţe de culoarea cojii de alună. La acestea din urmă, piciorul este întotdeauna violet. Lamele au un colorit variabil între alb-roziu şi violet palid. Destul de obişnuită în pădurile de foioase, bogate în muşchi şi printre frunzele putrezite, de la câmpie până la munte. Vara-toamna. Este o specie care nu poate fi confundată cu altele datorită coloritului pălăriei şi striaţiilor adânci de pe bordura ei. Ciupercă de valoare redusă din punct de vedere gastronomic. Se poate consuma, eventual, doar pălăria, în amestec cu alte ciuperci.
