Partea fertilă (4-10 cm) care poate fi considerată pălărie are formă ovoidală, globuloasă sau conic-largă, cu suprafaţa zbârcită şi perforată, asemănătore unui fagure cu alveole neregulate şi unghiulare. Această „pălărie’ este susţinută de un picior bont şi solid, brăzdat în diferite feluri şi uneori cu negi, complet gol pe dinăuntru. Pălăria şi piciorul comunică prin interior. Carnea este subţire, foarte fragilă, fără miros şi cu gust slab, dar plăcut. Coloritul pălăriei variază între galben-murdar şi brun-deschis. Piciorul (5-20) este, la început, alb şi, apoi, ocru. Zbârciogul poate fi găsit în pădurile rare de foioase, prin tufişuri sau prin luncile ierboase, de la şes la dealurile de altitudine medie. Speciile arboricole cu care se acomodează cel mai bine sunt: ulmii, frasinii, plopii şi salcâmii. Este o specie precoce care apare primăvara, din martie până în mai. Poate fi confundată cu uşurinţă cu Morchella rotunda, pe care unui autorii o consideră o varietate a sa, care se deosebeşte prin forma rotunjită a pălăriei. Este o ciupercă bună pentru consum, însă, la fel ca toţi zbârciogii, nu trebuie consumată în cantităţi exagerate şi nici în mai multe feluri la aceeaşi masă, pentru că provoacă tulburări gastrice destul de grave.

Comments (0)