Pălăria, 8-20 cm, iniţial conică şi apoi plată, are o cuticulă groasă, maronie, acoperită din abundenţă cu solzi groşi de culoare maro-închis, câteodată ţepoşi. în zona centrală are un gurgui mare, neted, relativ ascuţit şi de aceeaşi culoare cu solzii. Piciorul, 10-15 cm, este cilindric, destul de scurt, cu un bulb pronunţat la bază, gol în interior. Inelul, alb-cenuşiu este membranos şi alunecă de-a lungul piciorului ca la procera. Lamele sunt albe, libere şi, când sunt atinse, au tendinţa de a se colora în roşu-cărămiziu. Carnea este albă, foarte fragedă cea a pălăriei şi aproape lemnoasă cea a piciorului; când este tăiată capătă imediat o culoare roşie ca a sfeclei. Are un miros plăcut foarte puternic şi un gust de asemenea plăcut. Coloritul pălăriei variază de la maro-deschis la maro-închis. Piciorul este, iniţial, albicios, apoi maroniu, rareori acoperit de filamente. Lamele variază de la alb la maro-deschis. Este întâlnită destul de frecvent pe pajişti, terenuri cultivate, păduri, grădini, luminişuri, terenuri bine tratate cu îngrăşăminte. De la câmpie la dealuri cu altitudine medie. Vara-toamna. Se aseamănă foarte mult cu Lepiota rhacodes, varietatea hortensis, specie toxică şi cu efecte halucinogene, care se poate distinge datorită piciorului mai scurt şi mai bulbos.
