Pălăria, 5-15 cm, este, la început, emisferică şi apoi convexă sau aproape plată, cu marginea mai întâi răsfrântă spre picior, apoi destinsă şi cu un fel de ghirlandă. Cuticula este netedă şi, câteodată, catifelată. Piciorul, 6-20 cm, cilindric şi uşor evazat în partea superioară, este albcenuşiu, cu suprafaţa acoperită de solzişori groşi maronii dispuşi, în şiruri longitudinale. Porii sunt foarte mici, rotunzi şi relativ deşi. Tuburile sunt lungi şi subţiri, părând spongios! la pipăit. Carnea este compactă şi moale, cu miros şi gust delicate şi plăcute. Coloritul pălăriei diferă de la portocaliu la brun-roşcat. Porii sunt la început albi, apoi gri. Tuburile sunt albe sau galben-crem. Carnea este alburie, dar, la contactul cu aerul, se colorează în bleu, roz sau violet. Prin fierbere, devine neagră. Creşte în pădurile de foioase, în special pe sub plopii tremurători, uneori şi pe sub sălcii, de la câmpie la munte. Vara-toamna. Este aproape identică în privinţa aspectului cu Leccinum vulpinum, care, însă, creşte numai în pădurile de conifere. Este o specie comestibilă de bună calitate, înainte de preparare trebuie înlăturat stratul poros şi tubular care, altfel, este vâscos şi neplăcut la mestecat.
