Pălăria, 6-18 cm, este, la început, convexă şi apoi ia din ce în ce mai mult ia formă de pâlnie, cu marginea relativ răsfrântă spre picior în perioada de maturitate, iar după aceea, pe măsură ce îmbătrâneşte, devine plată, ondulată şi crestată formând lobi pe margine. Cuticula este albă, mată, deseori pătată cu roşu în mijloc şi crăpată. Piciorul, 4-10 cm, este alb, plin, foarte consistent, relativ bont şi subţiat la bază, cu suprafaţa netedă şi uneori uşor zgrunţuroasă. Lamele sunt foarte dese, decurente de-a lungul piciorului, nu prea înalte, câteodată despicate. Se observă numeroase lamele care au tendinţa de a se lipi de lame. Carnea este albă, compactă şi destul de fragilă, cu gust foarte acru. Când este tăiată, emană din abundenţă un suc dens şi lipicios, cu gust extraordinar de iute. Coloritul pălăriei variază de la alb-imaculat la alb-murdar. Lamele sunt, la început, albe şi, apoi, crem, pătate în diferite forme cu roşu. Piciorul este alb dar, cu timpul, capătă nuanţe verzui sau roşietice. La contactul cu aerul, carnea tinde să se pigmenteze în galben-verzui. Poate fi găsită destul de frecvent, în şiruri sau în cercuri, în părţile cele mai umede şi mai umbroase ale pădurilor de conifere şi de foioase, la deal şi la munte. Vara-toamna. Poate fi confundată cu Lactarius vellereus (roşcovul pâslos), care are lamele foarte rare, şi cu Lactarius controversus (lăptuca sângerie), care are lamele roşii. Ciuperca nu este comestibilă, pentru că este acră şi amară. Unele persoane o usucă şi o macină, utilizând-o în loc de piper sau ardei iute.
