Pălăria, 4-10 cm, este, la început, convexă, apoi din ce în ce mai plată, şi, la deplină maturitate, destul de adâncită în mijloc, uneori cu gurgui, alteori adâncită în mijloc, cu marginea în nuanţă mai deschisă şi, câteodată, acoperită cu un puf fin. Cuticula este lucioasă, lipicioasă, cu dungi concentrice într-o culoare mai închisă. Piciorul, 4-6 cm, este cilindric, foarte bont şi lipicios. Lamele sunt subţiri şi dese, puţin decurente pe lângă picior. Carnea, albicioasă, este compactă, dar destul de fragilă, aproape fără miros şi cu gust acru şi iute. Când este ruptă, emană un suc gros, alb. Pălăria variază de la gri la verde murdar, cu dungi concentrice. Piciorul este, la început, plin, apoi gol în interior. Lamele albicioase au tendinţa să devină maronii când sunt atinse. Carnea, albă, când este tăiată, devine gri. Când sucul emanat la ruperea cărnii se usucă, are o culoare gri-verzuie. Creşte de obicei în grupuri mici în pădurile de foioase şi, mai ales, pe sub fagi. La deal şi la munte. Vara-toamna. Se aseamănă foarte mult cu Lactarius fluens care creşte în aceleaşi locuri, dar se diferenţiază prin sucul întotdeauna alb.
