Pălăria, 3-15 cm, foarte tare, compactă şi elastică, la început este convexă, apoi plată şi, la sfârşitul maturizării, chiar adâncită, cu suprafaţa destul de neregulată şi cu marginea foarte ondulată şi crestată. Piciorul, 3-8 cm, este bont şi robust, cilindric, drept sau puţin curbat, iar inserţia în pălărie este mai mult sau mai puţin excentrică. Suprafaţa himenială este alcătuită din ţepi mici şi conici, destul de lungi, puţin decurenţi pe lângă picior. Sunt foarte fragili şi, la simpla atingere, se detaşează imediat de pălărie. Carnea este relativ tare şi compactă, cu miros plăcut foarte slab şi gust oarecum amar. Coloritul pălăriei diferă de la alb-gălbui la culoarea cojii de alunădeschisă, câteodată cu nuanţe portocalii. Piciorul şi ţepii, la început, suntalbicioşi şi, pe parcursul maturizării, capătă aceleaşi culori ca pălăria. Carnea este albă şi, în contact cu aerul, devine galben-maronie. Se găseşte în grupuri dese, cu multe exemplare înghesuite unul întraltul, uneori cu piciorul şi pălăria unite astfel încât parcă formează o singură ciupercă, în pădurile de foioase şi de conifere. De multe ori creşte în şiruri lungi sau în cercuri largi. La deal şi la munte. Vara-toamna, până la apariţia primelor geruri. Poate fi confundată cu varietatea rufescens, comestibilă şi ea, care se deosebeşte printr-un aspect mai plăpând şi prin culoarea tinzând spre roz. Este o ciupercă de bună calitate, dar numai când este tânără. Exemplarele bătrâne trebuie fierte mult pentru a elimina gustul amar şi pentru a face comestibilă carnea cam scorţoasă.
