Pălăria, 4-10 cm, destul de cărnoasă şi compactă, iniţial este emisferică sau în formă de clopot şi, apoi, devine plat-convexă, cu gurgui puţin proeminent şi cu marginea mult răsfrântă în jos, spre picior. Cuticula este netedă, lucioasă şi lipicioasă pe vreme umedă. Piciorul, 4-8 cm, este foarte subţire, cilindric şi relativ subţiat la bază, câteodată mult curbat, compact şi cu aspect fibros. între picior şi pălărie, la ciuperca tânără este întotdeauna vizibilă o cortină frumoasă, formată din filamente foarte subţiri sau dintr-o substanţă cleioasă, în raport cu umiditatea atmosferică; această cortină se fragmentează la maturitate, formând un pseudoinel de culoare brună situat în partea de sus a piciorului. Lamele sunt relativ rare, înalte şi cărnoase, decurente pe o porţiune lungă din picior şi uşor detaşabile de pălărie. Carnea este compactă, cu miros slab, plăcut şi gust dulceag. Pălăria variază de la roşu-cărămiziu la brun-deschis şi rareori la roşietic, cu nuanţe violacee. Piciorul are aceleaşi tonuri coloristice ca pălăria în partea de sus, iar spre bază este galben-aprins. Lamele sunt, la început, galben-roz şi, apoi, violaceu- negricioase. Carnea, gălbuie, în contact cu aerul devine roz. În pădurile de conifere, în special de pini, la munte. Vara-toamna. Se aseamănă cu Gomphidius roseus, de asemenea comestibilă. Ciuperca este comestibilă, cu gust bun şi se pretează şi la uscare.
