Pălăria, 0,5-1,5 cm, destul de mică, subţire şi fragilă, este, la început, ovoidală şi, apoi, ia formă de clopot, cu suprafaţa acoperită de striaţii subţiri radiale. Cuticula, cel puţin la exemplarele tinere, este catifelată fin. Piciorul, 1,4-4 cm, este gol în interior, cilindric sau curbat, câteodată bulbos la bază şi de consistenţă scăzută. Lamele sunt rare, foarte subţiri, destul de înalte şi niciodată delicvescente (nu se transformă în lichid). Carnea este foarte puţină, fără miros şi gust specifice. Coloritul pălăriei variază între ocru şi arămiu-roşcat, câteodată şi alb-murdar. Lamele sunt, la început, albe, apoi maronii şi, la maturitate deplină, aproape negre. Specie foarte obişnuită care creşte, câteodată în pâlcuri de sute de exemplare, pe lemnul în stare de putrefacţie al multor foioase, de la câmpie la munte. Vara-toamna. În rândul celorlalte specii din genul respectiv este inconfundabilă.

Comments (0)