Pălăria, 3-7 cm, este, la început, ovoidală şi, apoi, capătă formă de clopot, gri-deschis, relativ netedă şi striată radial, câteodată cu solzi mici pe vârf, acolo unde este de obicei mai închisă la culoare. Piciorul, 5-8 cm, este cilindric, fusiform şi gol în interior, subţiindu-se spre vârf, niciodată bulbos. Suprafaţa sa are un luciu mătăsos. Lamele sunt foarte dese şi înalte, albe. Carnea este albă, fragilă, cu miros şi gust foarte slabe, dar nu neplăcute. Coloritul pălăriei poate varia de la alb-murdar la culoarea cojii de alună, cu mijlocul întotdeauna mai închis. La terminarea maturizării, marginea se crestează adânc radial şi se răsfrânge în sus. Lamele sunt, la început, albe, apoi brune, devenind negricioase cu reflexe măslinii. Carnea este gri la exemplarele nematurizate şi devine, treptat, albă. Creşte în grupuri pe cioturile de foioase, chiar şi în parcuri, grădini, luminişuri şi pe lângă poteci. De la câmpie la munte. Primăvara. Se aseamăna cualte specii din genul Coprinus, mai mici, care cresc în acelaşi mediu. Trebuie consumată cu prudenţă şi numai dacă este tânără. Trebuie evitat cu desăvârşire consumul de băuturi alcoolice împreună cu această ciupercă, pentru că pot apărea tulburări grave, ca palpitaţii cardiace, eriteme cutanate şi transpiraţie în exces.
