Pălăria, 3-8 cm, este plan-convexă şi la maturitate chiar uşor adâncită, galbenă cu nuanţe portocalii, mai închisă la culoare în mijloc, mai deschisă pe margine. Cuticula este netedă, cu aspect lipicios pe vreme umedă. Piciorul, 4-8 cm, este subţire, cilindric, deseori arcuit, subţiat la bază şi prelungit cu un filament în formă de rădăcină. Partea sa superioară este netedă, de culoare galben-roşcat, iar cea inferioară este brun-negricios şi catifelată. Locul de prindere cu pălăria este uneori excentric. Lamele sunt relativ rare, foarte înalte şi sinuoase, aderente. Carnea pălăriei este fragedă, iar cea a piciorului destul de fibroasă, gălbuie, inodoră şi insipidă. Coloritul lamelor variază de la alb la galben-roşcat. Piciorul este, la început, plin cu o substanţă fibroasă şi, apoi, gol în interior. Este întâlnită în grupuri numeroase exemplare pe cioturile multor foioase, în special ulmi, plopi, sălcii, fagi etc., de la câmpie până la deal. Vara-iarna. Poate fi confundată cu Hypholoma fasciculare (gheba pucioasă), toxică, având gustul foarte amar, cu Pholiota mutabilis (gheba-ciobanilor, popincii), comestibilă, dar cu lamele brune, şi cu Armillaria mellea (ghebele, opinticii, hălimaşul), care are pălăria aproape întotdeauna cu solzi şi inel foarte vizibil. Este vorba despre o specie comestibilă de la care se poate folosi doar pălăria, pentru că piciorul este prea fibros. înainte de a fi consumate, ciupercile trebuie fierte foarte bine pentru a îndepărta substanţele sensibile la căldură, pe care carnea lor o conţine, chiar dacă în cantităţi mici.
