Pălăria, 5-20 cm, foarte cărnoasă şi fragilă, este iniţial globuloasă, dar, cu trecerea timpului devine din ce în ce mai plată, câteodată adâncită, cu marginea deseori ondulată. Cuticula este acoperită, de obicei, la exemplarele tinere, de o brumă foarte fină albicioasă uşor de îndepărtat şi care, de altfel, cade repede şi singură. Piciorul, 6-12 cm, foarte robust şi bont, cu carnea elastică, are baza pronunţat bulboasă şi un aspect lânos. Lamele sunt foarte dese, subţiri, destul de înguste şi prelungite (decurente) pe o porţiune scurtă din picior. Carnea este albicioasă, fibroasă, cu un miros puternic, dulceag, de fructe şi gust acru-acidulat. Coloritul pălăriei variază de la brun-cenuşiu la brun-gri, cu marginea întotdeauna într-o nuanţă mai deschisă. Cuticula, la început brumată, devine cu timpul şi lucioasă. La exemplarele mai tinere, interiorul piciorului este fibros-spongios şi cu timpul devine gol. Lamele sunt, la început, de culoare crem, şi apoi gălbui. Carnea, densă la început, devine, treptat, fibroasă şi spongioasă. Este o ciupercă foarte obişnuită în pădurile de foioase, în luminişuri, dea lungul potecilor, unde creşte Tn grupuri foarte numeroase, la deal şi la munte. Toamna târziu, până la primul îngheţ. Poate fi confundată cu Entoloma lividium, foarte otrăvitoare, care însă are lamele galbene şi nu se prelungesc de-a lungul piciorului. Este comestibilă, dar se consumă cu prudenţă deoarece se pare că provoacă tulburări persoanelor care nu o tolerează. Se recomandă o fierbere prelungită înainte de a fi consumată, pentru a distruge termic eventualele toxine.
