La această ciupercă este imposibil să se facă distincţie între pălărie (3-10 cm) şi picior (3-7 cm) pentru că acesta din urmă se reduce la un mic ciot înfipt în pământ. Aparatul fructifer de deasupra (pălăria) are formă de pâlnie foarte adâncă sau de trompetă, destul de subţire şi elastică, având marginea mult ondulată şi crestată. Cuticula este acoperită de solzi foarte mici de culoare închisă. Suprafaţa himenială este formată din cute minuscule sau zbârcituri abia vizibile, foarte sinuoase şi ramificate. Carnea, subţire, este elastică şi membranoasă, cu miros slab, dar plăcut şi gust vag dulceag. Coloritul din interiorul corpului fructifer poate varia între grinegricios şi brun-gri, iar la exterior este gri cu nuanţe albăstrui sau violete. Poate fi întâlnită în grupuri, câteodată cu exemplare foarte numeroase şi dese, în pădurile de foioase, în special în vecinătatea fagilor, dar şi în pădurile de conifere, în locuri umede, cu mult muşchi, în special la munte. Vara-toamna. Este imposibil de confundat cu alte specii datorită formei şi culorii. În ciuda culorii nu prea îmbietoare, este considerată de bună calitate din punct de vedere gastronomic. Are nevoie însă, de o fierbere îndelungată, deoarece carnea este destul de tare. Cel mai bine se pretează la uscare şi apoi la măcinare, pentru a fi folosită la aromatizarea celor mai variate feluri de mâncare.
