Pălăria, 5-12 cm, destul de cărnoasă şi tare, este, la început, emisferică şi, apoi convexă sau plată, cu mici umflături pe suprafaţă şi cu marginea ondulată. Cuticula este catifelată, dar, pe vreme umedă, devine lipicioasă. Piciorul, 5-10 cm, este plin, cilindric, câteodată subţiat la bază; aceasta se prelungeşte în pământ într-un fel de rădăcină groasă. Porii sunt relativ largi cu contur colţuros. Tuburile, măslinii, sunt înalte, aderente la picior şi uşor de îndepărtat de pe pălărie. Carnea este compactă, cu miros slab şi gust dulce aproape imperceptibil. Coloritul pălăriei poate varia de la brun-roşcat la grimăsliniu, dar, când este atinsă, devine albastră. Piciorul este galben-auriu în partea de sus, cu puncte roşii la mijloc şi la bază. Când este atinsă, se pigmentează cu negru-albăstrui. Când sunt frecaţi cu degetele, porii devin albastru-închis, culoare care se transformă treptat în verdenegricios. Carnea, galbenă, când este tăiată, devine albăstruie, uneori chiar neagră. Pe terenuri ierboase şi cu muşchi, în păduri de foioase, la deal şi la munte. Vara-toamna. Se deosebeşte uşor de alte specii din acest gen, datorită schimbării rapide a culorii cărnii. Doar exemplarele tinere sunt comestibile, deşi de calitate modestă. Când este matură, ciuperca devine amară.
