Pălăria, 6-15 cm, destul de cărnoasă şi compactă, este, la început, globuloasă şi, apoi, convexă, având pe suprafaţă mici cocoaşe şi cu marginea larg ondulată. Cuticula este uscată şi catifelată. Piciorul, 7-10 cm, foarte tare, gros şi robust, în formă de pară sau chiar sferic, este acoperit cu o reţea fină roşie, aproape întotdeauna înfipt adânc în pământ. Porii sunt foarte mici şi rotunzi. Tuburile sunt lungi, subţiri şi întotdeauna aderente la picior. Carnea este destul de compactă, gri-alburie cu nuanţe gălbui, cu miros acru şi gust amar. Coloritul pălăriei variază de la gri-deschis la brun-măsliniu-deschis cu pete alb-gălbui. Porii sunt de culoare galben-citron sau verzui, iar, când sunt atinşi, devin albăstrui. Tuburile sunt, iniţial, galbene şi, apoi, măslinii. Piciorul este galben pe porţiunea superioară şi roşu-aprins în rest, cu o reţea roşie care devine brună spre bază. Carnea, albă sau gălbuie, când este tăiată, capătă o culoare verde-albăstruie. Creşte frecvent în pădurile de conifere, la munte. Vara-toamna. De obicei este confundată cu Boletus satanas (hrib ţigănesc, hribul-dracului), toxică, şi cu Boletus Iuridus (buretele-vrăjitoarei, hribul-mistreţului), comestibilă, cu gust dulceag. Nu este comestibilă din cauza gustului foarte amar pe care şi-l păstrează chiar şi după fierbere.
