Pălăria, 4-10 cm, de consistenţă redusă, este, la început, globuloasă sau în formă de clopot, apoi convexă şi la sfârşitul maturizării, puţin adâncită, cu un gurgui central foarte accentuat. Cuticula este acoperită de numeroşi solzi fibroşi maronii, mai deşi în centru. Piciorul este foarte lung, subţire, deseori ondulat sau curbat, relativ subţiat la capătul de sus precum şi la bază, unde are aspect lânos. Lamele sunt destul de dese şi decurente. Carnea este fibroasă şi compactă. Coloritul pălăriei diferă de la galben ca mierea, la brun-roşcat ajungând şi la brun-închis. Piciorul, 5-10 cm, are aceleaşi tonalităţi, numai în partea inferioară este negricios. Lamele sunt la început albicioase şi apoi brun-roz. Carnea este albă, dar la baza piciorului tinde să se înroşească. Creşte exclusiv pe pământ, câteodată în grupuri foarte numeroase, în pădurile de foioase, de la câmpie la munte. Vara-toamna. Se aseamănă foarte mult cu Armillaria mellea, dar se deosebeşte de aceasta prin absenţa totală a inelului. Este bună de mâncat, dar trebuie bine fiartă şi, în plus, nu este tolerată de toată lumea.
