Pălăria, 5-15 cm, este iniţial emisferică, şi apoi aproape plată, cu marginea regulată, de culoare cafenie şi cu suprafaţa lucioasă şi lipicioasă, acoperită cu negi mici albi, care sunt de fapt resturi de volvă. Coloritul pălăriei variază între gri ca de şobolan şi cafeniu închis. Piciorul, 6-12 cm, robust şi îngroşat către bază, formând un mic bulb, are culoarea predominant albă cu o mulţime de zimţi neregulaţi gri-cafenii. Inelul este foarte mare, persistent, membranos şi alb. Lamele sunt foarte dese, înalte şi albe. Carnea este foarte densă, albă, cu un miros slab de anason şi aproape fără gust. Este o specie foarte obişnuită în pădurile de foioase şi de conifere, în special în luminişurile cu iarbă şi de-a lungul potecilor, în zone de deal şi de munte. Vara-toamna. Este deseori confundată cu Amanita pantherina, otrăvitoare, de care se distinge foarte greu. Este comestibilă, dar cu multă prudenţă pentru că se poate uşor confunda cu specii toxice.

Comments (0)