Pălăria, 5-15 cm, la început ovoidală, apoi plată şi chiar concavă, este de culoare brun-roşcată, cu cuticula lucioasă şi puţin lipicioasă presărată cu multe broboane alb-cenuşii cu reflexe mătăsoase. Piciorul, 8-20 cm, este cilindric, la început plin şi apoi gol pe dinăuntru, de culoare roz, cu bază bulboasă, de obicei înconjurată de unul sau două rânduri de negi cafeniu-deschis. Inelul este lat, atârnat şi membranos, alb-roz. Lamele sunt albe, dar când sunt atinse se înroşesc, foarte dese şi inegale. Carnea, albă şi fragedă, capătă o culoare caracteristică vineţie acolo unde şi-au săpat galerii insectele parazite sau în locul în care este tăiată. Culoarea pălăriei variază între alb-murdar la exemplarele tinere şi roşu-vineţiu la cele mature. Piciorul, cu o consistenţă relativ făinoasă, variază de la alb-roz la violet. Trăieşte în pădurile de foioase şi de conifere, de la munte până la câmpie. Specie foarte obişnuită, poate fi găsită din primăvară până în toamnă pe orice tip de sol. Poate fi confundată cu Amanita pantherina (buretelepanterei), toxică, dar aceasta nu are niciodată culori roşiatice pe nici o parte a corpului. Comestibilă, deşi unele persoane o digeră greu. Se recomandă fierberea îndelungată, necesară pentru eliminarea substanţelor toxice pe care le conţine, sensibile la căldură.
