Pălăria, 5-15 cm, este, la început, convexă, apoi se lăţeşte şi se aplatizează, de obicei măslinie cu cuticula lipicioasă uşor dungată radial cu o nuanţă mai închisă. Piciorul, 6-12 cm, este cilindric, pronunţat bulbos la bază; aceasta este învelită cu o volvă mare, albă, întreagă sau crestată. Inelul, este alb şi membranos, striat şi deobicei se păstrează, dar are tendinţa să coboare spre baza piciorului. Lamele sunt inegale, foarte dese, albe, cu uşoare reflexe verzui. Carnea este albă, densă şi fibroasă, aproape inodoră şi cu un gust acidulat. Coloritul pălăriei variază în foarte multe nuanţe de verde, dar, câteodată, este şi cafenie sau complet albă, fără striaţii caracteristice, într-o nuanţă mai închisă. Este o specie tipic silvicolă, întâlnită cel mai des în pădurile de castani sau de aluni. Nu apare la altitudine prea mare, crescând din abundenţă în pădurile umede din zona de deal. Vara-toamna. Poate fi uşor confundată cu Amanita silvicolă şi cu Amanita ovoidea, amândouă comestibile. Deoarece Amanita phalloides este o specie mortală considerăm oportun să indicăm şi acele specii care nu sunt prea asemănătoare dar care, în special pentru un culegător nu prea experimentat, ar prezenta unele dubii. Acestea sunt înainte de toate Tricholoma (auratum, portentosum, sejunctum) care au pălăria verzuie; auratum şi sejunctum sunt în orice caz de aruncat, dar portentosum este o specie căutată pentru că este delicioasă. O altă specie, care datorită culorii, poate fi confundată cu această ciupercă mortală este Russula virescens (vineţica pestriţă), şi ea comestibilă. Având în vedere periculozitatea extrem de mare a acestei ciuperci, la care doza mortală prin ingerare este calculată la un gram pe kilocorp la omul adult şi mult mai puţin pentru copii şi pentru persoanele mai plăpânde, se recomandă prudenţă maximă; este necesar, să cereţi sfatul unui micolog experimentat în caz că veţi culege specii comestibile asemănătoare, deoarece chiar câteva grame din carnea ciupercilor otrăvitoare, ajunse din întâmplare ln mâncare, pot provoca tulburări grave. Şi culegerea trebuie să se facă extrem de atent; sporii pot cădea pe ciupercile comestibile în timpul transportului. Simptomele apar destul de târziu, după 8-40 de ore, cu posibilitate de salvare cu cât ele apar mai devreme; simptomele mai întârziate apar când ficatul este deja compromis. Nu există pană în prezent mijloace de tratament sigure.
