Pălăria, 40-15 cm, foarte tare şi cărnoasă este, la început, ovoidală, apoi convexă şi în final aproape aplatizată, cu marginea netedă şi uneori cu franjuri pufoase. Suprafaţa nu are solzi, este lucioasă şi puţin lipicioasă. Piciorul, 10-15 cm este foarte robust, acoperit cu puf care formează mici franjuri, cu baza relativ bulboasă înfăşurată într-o volvă mare, extinsă în înălţime, destul de consistentă, deseori dinţată. Inelul, situat foarte sus, este destul de mare, dar foarte fragil şi vâscos. Lamele sunt foarte dese, şi destul de dezvoltate în partea superioară. Carnea este tare şi compactă, cu miros şi gust abia perceptibile. Coloritul pălăriei variază de la alb imaculat la cenuşiu-deschis. Volvă poate fi albă, gălbuie sau chiar portocaliu-deschis. Se dezvoltă atât în pădurile de foioase cât şi în cele de conifere, mai frecvent în regiunile cu climă mediteraneană şi mai rar în alte părţi. Vara-toamna. Este foarte asemănătoare cu amanitele albe, mortale, ca Amanita verna (buretele primăvăratic) şi Amanita phalloides (buretele-viperei). Este vorba despre o ciupercă de o bună comestibilitate. Trebuie culeasă cu deosebită precauţie pentru că se aseamănă foarte mult cu specii mortale.
