Pălăria, 5-12 cm, este, iniţial, conică, apoi convexă şi, în final, plată. Cuticula este lucioasă, lipicioasă, cu mici negi albi cu contur neregulat. Piciorul este înalt (6-18 cm), cu puf, uşor bulbos la bază şi cu o volvă delicată care, desprinzându-se, lasă pe porţiunea inferioară o serie de formaţiuni inelare suprapuse. Inelul este alb, foarte delicat, desprinzându-se devreme. Lamele sunt dese şi de culoare albă. Carnea este albă, foarte fragedă, aproape fără miros şi dulceagă la gust. Culoarea pălăriei variază de la galben-ocru la galben-deschis şi câteodată la alburiu. Piciorul este la început plin apoi fibros şi, în final, gol pe dinăuntru. Se găseşte în păduri de foioase şi de conifere, în special cu sol calcaros. Vara-toamna. Poate fi confundată cu Amanita pantherina a cărei ingerare poate provoca afecţiuni foarte grave ale sistemului nervos. Bună, dar trebuie consumată cu mare prudenţă, pentru că poate fi confundată, în unele stadii de dezvoltare, cu specii toxice şi mortale.