Pălăria 5-10 cm, la început emisferică, apoi convexă şi aproape plată, de obicei de culoare gălbuie, acoperită cu solzi mari cu aspect fibros şi mătăsos. Cuticula este lipicioasă şi lucioasă. Piciorul este cilindric, gol pe dinăuntru, alb-gălbui, îngroşat la bază într-un bulb mare, neted în partea de jos şi cu striaţii vizibile deasupra inelului. Acesta este lat şi membranos, degajat în partea inferioară şi cu striaţii fine şi catifelate. Carnea este albă, cu miros specific de sfeclă şi cu gust neplăcut. Coloritul pălăriei variază de la galben ca lămâia la galben-verzui şi câteodată este albă. Piciorul, cu o consistenţă relativ compactă, variază între alb şi galben ca lămâia. Lamele sunt de culoare de la alb la galben ca lămâia. Specie foarte frecvent întâlnită în pădurile de foioase şi de conifere, în special cu sol acid. La munte şi la câmpie. Din primăvară până în toamnă. Poate fi confundată cu ciuperca foarte otrăvitoare Amanita phalloides, care, totuşi, este inodoră, şi cu Amanita porphyria, cu aceleaşi caracteristici de comestibilitate. Specie comestibilă, dar de valoare scăzută; nu se recomandă să culeasă din cauză că poate fi uşor confundată cu specii mortale.
