Pălăria, 5-20 cm, este, la început, ovoidală şi, apoi, convexă sau uşor aplatizată, câteodată cu gurgui foarte larg, alb-lucioasă cu 0 reflexe mătăsoase, foarte cărnoasă, uneori cu marginea fisurată. Piciorul, 6-15 cm, este robust, cilindric şi cu un bulb abia vizibil la bază, purtând urme de volvă şi cu inel lat, striat longitudinal. Lamele sunt foarte înalte, dese, cu lamele,, relativ rotunjite şi libere. Carnea este foarte compactă, fragedă şi cu miros inconfundabil de anason. Gustul nu este prea puternic. Coloritul pălăriei este alb, dar la cea mai mică atingere capătă rapid o culoare aprinsă galbenă ca lămâia şi câteodată roşietică. Lamele sunt la început, albe, apoi gri-roz şi la maturitate, devin sepia. Piciorul este, iniţial, plin şi apoi parţial gol în interior. Carnea este albă, cu tendinţa de a se îngălbeni sau de a se înroşi pe măsură ce îmbătrâneşte. Creşte pe pajişti, luminişuri şi în pădurile însorite de foioase şi de conifere. De la deal la munte. Vara-toamna. Poate fi confundată cu unele specii de Amanitae, otrăvitoare, care, totuşi, au lamele întotdeauna albe şi o volvă vizibilă la baza piciorului. Este bună de consumat şi crudă; se pretează la a fi uscată.
