Pălăria, 8-12 cm, închisă şi de formă ovală la exemplarele nematurizate, tinde să capete formă de clopotconică, pentru ca, mai târziu, să se aplatizeze total. Piciorul, 10-14 cm, este fusiform şi cilindric, cu o curbură tipică la bază care este îngroşată formând un bulb nu prea accentuat şi câteodată excentric. Este gol în interior. Inelul, membranos şi situat foarte sus, este delicat, larg şi ondulat, neted deasupra şi cu mici solzi dedesubt, dispuşi în cercuri. Lamele sunt foarte apropiate între ele şi libere. Carnea, albă în pălărie şi uşor gălbuie în picior, emană un miros puternic de migdale. La frecarea cu degetele, cuticula albă a pălăriei capătă repede o nuanţă galbenă ca lămâia. Lamele, de culoare albă la exemplarele tinere, devin grideschis şi apoi maro-închis. Ciupercă foarte obişnuită, se găseşte în grupuri mici, în păduri de conifere, la munte. Din vară până toamna târziu. Ar putea fi confundată cu ciupercile din familia Amanitae, toxice, cu cuticula albă, dar se deosebeşte foarte uşor de acestea prin lamele întotdeauna pigmentate şi prin mirosul de migdale. Bună pentru consum, poate fi mâncată şi crudă împreună cu alte specii.
