(23 cm). Este specia cea mai frecventă din neamul sturzilor, clocind în toate pădurile şi zăvoaiele din ţară, la şes şi la munte. Are spatele cafeniu, pieptul alb-roşcat, cu puncte întunecate, iar pîntecele alb. Cuibul este instalat la înălţimi nu prea mari, în arbori şi arbuşti; are interiorul de forma unei cupe de carton, formată din lemn putrezit amestecat cu saliva păsării. Depunerea celor 4—5 ouă albastre, stropite cu puncte fine întunecate, are loc în luna aprilie. Femela le cloceşte singură circa 14 zile. Pe sezon creşte 2—3 rânduri de pui. Vocea este foarte plăcută şi puternică. Toamna migrează spre locurile de iernare din jurul Mării Mediterane şi din sud-vestul Asiei. În iernile blînde, rămân unele exemplare nordice.

Comments (0)