Masculul 17 cm, femela 10 cm. Capul foarte turtit dorso-ventral, mai lung decât lat. Botul rotunjit cu trei şanţuri longitudinale. Irisul cafeniu închis, pătat cu galben-auriu şi roşu-arămiu. Limba mare, mobilă, uşor protractilă, şi liberă posterior. Degetele scurte şi turtite, la mascul cele posterioare cu câte un tiv de piele mai mult sau mai puţin îngust. Coada puternic comprimată, terminându-se printr-un vârf filiform, pe care se continuă foarte îngust muchiile, dorsală şi ventrală, ale cozii. Coada este mai lungă decât corpul. Orificiul cloacal la mascul longitudinal, la femelă conic şi circular, cu aspect de rozetă. Paratoidele clare. Spatele neted sau cu rugozităţi fine. Ventral neted. Dinţii vomero-palatini în două şiruri apropiate anterior şi depărtate posterior, formând un Y răsturnat. Femela se aseamănă cu cea de Tr. Alpestris , dar ceva mai mare şi mai rotunjită decât masculul. Masculul în perioada reproducerii, cu câte o muchie longitudinală pe laturi, spatele având aspect mai mult sau mai puţin plat. Culoarea, primăvara, la mascul, pe spate verzuie-galbenă-pământie, mai târziu gălbui-cafenie, pe laturile capului, trunchiului şi cozii cu câte o dungă longitudinală cafenie închis, ventral gălbuie deschis fără pete. Vârful cozii, pe partea inferioară, galben-portocaliu, cu pete mari, negricioase, deasupra cu o dungă albă-albăstruie. Cloaca galbenă-portocalie. Umflătura cloacală neagră-cenuşie, ca şi talpa membrelor posterioare. Femela cu dungile laterale cafenii şi mai late decât la mascul. Către sfârşitul lunii iunie, adulţii părăsesc apa şi capătă o coloraţie roşiatică sau galbenă-cafenie deschis, iar dungile laterale ies bine în evidenţă. Foarte similară cu larva de Triturus vulgaris . Culoare deschisă, gălbuie până după metamorfoză când coloritul începe să se închidă. Forma cozii variabilă (rotunjită sau ascuţită). Înainte de metamorfoză prezintă un desen caracteristic, cu două şiruri de pete galbene, rotunde, simetrice situate dorso-lateral. Către sfârşitul lunii august, larvele sunt complet dezvoltate. Datorită condiţiilor de iernare, care influenţează coloritul, larvele au nuanţe mai deschise iarna decât vara. Este o specie montană, nepretenţioasă pentru reproducere la calitatea apei, dar puţin rezistentă la căldură. Tolerează relativ bine ape poluate, deşi preferă ape limpezi, reci, cu pH acid. Este mai greu de crescut şi reprodus în captivitate dintre tritonii de la noi. Adulţii sunt preponderent tereştrii. Spre sfârşitul lunii martie, prin mlaştinile mici din regiunile muntoase ies mai întâi masculii; apoi peste 3 - 4 săptămâni, apar femelele şi are loc reproducerea. După depunerea ouălor părăsesc apa şi se retrag pe sub pietre, sub muşchi, sub trunchiuri putrezite. Preferă zonele împădurite. Hibernează pe uscat, rareori în apă; deseori împreună cu Triturus vulgaris cu care hibridează frecvent. Formele hibride au caractere intermediare între cele două specii, ceea ce le face greu de deosebit. În mod frecvent hibrizii au pete pe guşă şi/sau abdomen, iar corpul este mai zvelt. Având un areal relativ limitat specia este vulnerabilă, în special datorită diverselor activităţi umane care duc la distrugerea habitatelor naturale. În general populaţiile sunt mari dar competiţia cu Triturus alpestris poate limita mult efectivele în zonele unde coexistă. Nu se cunoaşte impactul datorat hibridizării cu Triturus vulgaris , o specie euritropă, indivizii putând reprezenta până la 60% din populaţie. Trăieşte în zone de deal şi de munte, la altitudini cuprinse între 200 (la limita nordică de răspândire) şi până la 2000 m, frecvent între 500-1500 m. Foloseşte orice ochi de apă stătătoare pentru reproducere, de la şanţuri la marginea drumului până la lacuri. Răspândit doar în Munţii Carpaţi, pe ambele versante la vest de valea Ialomiţei, până în munţii Tatra (sudul Poloniei, estul Cehiei şi Slovacia). Zona cea mai vestică din România unde a fost găsit este valea Mâra din Munţii Iezer. Prezent în vestul extrem al Ucrainei, în Carpaţi. Colonizat în câteva localităţi din vestul Europei, în special în Bavaria. A fost semnalată pentru ştiinţă prima dată în ţara noastră pe valea Barnarului lângă Broşteni (jud. Suceava).

Comments (0)