Este cea mai mare specie de triton din România. Masculul 13 - 14 cm, femela 16 - 18 cm. Corpul este robust, oval în secţiune, capul puţin mai lung decât lat, botul rotunjit, fără şanţuri longitudinale. Lungimea cozii este mai mică sau egală cu a corpului. Cuta gulară este prezentă. În timpul reproducerii, femela are un şanţ longitudinal dorsal, iar masculul o creastă dorsală înaltă, zimţată, întreruptă brusc printr-o şa la baza cozii; coada turtită lateral, cu o muchie superioară şi una inferioară. Pielea mai mult sau mai puţin aspră; capul şi parotidele cu pori evidenţi; pliul gâtului clar distinct. Dinţii vomero-palatini pe două rânduri paralele, foarte rar uniţi. Când se întind membrele de-a lungul corpului degetele se ating (spre deosebire de T. dobrogicus ). Masculii au o coloraţie vie, specifică: dorsal cafenie-măslinie sau cafenie până la negricioasă, cu pete de un negru intens. Capul, în timpul reproducerii, cu negru şi alb. Irisul auriu, pătat închis, cu margine aurie în jurul pupilei. Laturile corpului şi gâtul negru, punctat cu alb şi cafeniu-roşu. abdomenul roşu-gălbui, pătat cu negru. Degetele gălbui întunecat, inelate cu negru. Umflătura cloacală negricioasă. Laturile cozii cu benzi longitudinale albăstrui-argintii, mai clare în timpul rutului. Femelele au aceiaşi coloraţie, dar fără creastă dorsală; muchiile cozii înguste şi fără benzi longitudinale pe laturi, iar cloaca, şi muchia inferioară a cozii galbene-portocalii, fără pete. De obicei, pe mijlocul spatelui, o linie longitudinală galbenă, evidentă şi la tineri. La masculi, cloaca este umflată şi neagră. La femele cloaca nu este umflată iar deschiderea cloacală este colorată în galben. Larvele sunt mari, având la eclozare o lungime de 8-10 mm, iar înainte de metamorfoză 50-85 mm. Creasta dorsală este înaltă, începe din dreptul inserţiei membrului anterior şi se continuă cu un filament caudal lung până la 6 mm. Coloritul este variabil, de la maro-închis la gri-deschis, cu pete negre mari în special în zona cozii. degetele sunt extrem de lungi şi de subţiri. Trăieşte prin bălţile şi iazurile din regiunile de câmpie până în zona subcarpatică, ascunsă prin printre tulpinile plantelor acvatice. Intră în apă în martie şi, în funcţie de nivelul acesteia, poate rămâne până în mai-iunie. Reproducerea prin aprilie-mai în bălţi şi băltoace. Deşi depune numeroase ouă (peste 100), multe nu se dezvoltă datorită unor frecvente mutaţii cromozomiale. Ouăle sferice, albe-gălbui, cu diametrul de 2-4 mm. După 13 zile, larvele ies din ouă şi rămân în apă 3 luni, atingând 50 - 85 mm. Către iarnă se retrag (adulţi şi tineri) pe sub pietre, rădăcini şi scoarţa arborilor. Este o specie extrem de vorace; consumă râme, limacşi, artropode, mormoloci şi tritoni mai mici (în special T. vulgaris ). Are numeroşi duşmani: peşti, ţestoase, păsări. Pe uscat poate fi găsit în vecinătatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplasează repede, atât în mediul acvatic cât şi în cel terestru. În captivitate a trăit 30 de ani. Este o specie vulnerabilă, în anumite zone chiar periclitată. Reducerea locurilor de reproducere a afectat mult această specie, mai pretenţioasă decât celelalte specii de tritoni. Este o specie predominat acvatică, preferând ape stagnante mari, cu vegetaţie palustră. Deseori poate fi întâlnită în bazine artificiale (locuri de adăpat, iazuri, piscine). Este întâlnit la altitudini cuprinse între 100-1000 m. Este răspândit în mare parte din Europa, din nordul Franţei şi Marea Britanie până în munţii Urali. În nord, în Scandinavia, ajunge până la paralela 65. Lipseşte din peninsula Iberică, Italia şi, începând cu Austria la sud de Dunăre. În România este răspândit aproape pretutindeni.

Comments (0)