Triton de dimensiuni medii. Masculul 8 - 10 cm, femela 11 - 12 cm. Corp îndesat, capul ceva mai lung decât lat. Irisul galben-auriu pătat cu negru. Degetele libere, scurte şi turtite. Coada ascuţită terminal, cu câte o muchie inferioară şi superioară, de lungime egală sau mai scurtă decât corpul. Pori evidenţi pe cap şi în regiunea parotidelor. Cât stă în apă, pielea este netedă; pe uscat devine aspră pe partea dorsală. Dinţii vomero-palatini convergenţi către anterior având forma /. Limba mică, liberă pe margini. Masculii, în timpul reproducerii, cu spate viu colorat, cenuşiu sau albastru intens, violet sau purpuriu, fie uniform, fie cu marmorări întunecate. Pe laturile capului, gâtului şi corpului cu pete negre, rotunde, mici, pe fond alb-argintiu. Abdomenul galben, şters, portocaliu sau roşu. Câteodată cu pete negre pe gât. Umflătura cloacală pătată negricios. Creasta dorsală alb-gălbuie, cu pete negre dispuse în zigzag. După reproducere, spatele se întunecă spre negru-albăstrui; creasta dorsală abia evidentă; degetele inelate cu negru. Femelele, pe spate, cafenii sau cenuşii-negricioase sau măslinii, nepătate sau cu zone marmorate mai întunecate. Gâtlejul uneori pătat negricios. Cloaca şi marginea inferioară a cozii roşii-portocalii, cu pete rotunjite, negre. Pe uscat, spatele foarte întunecat, aproape negru. Larvele au la naştere 7 - 8 mm, creasta dorsală şi codală late, pătate cu mult negru, iar spatele cafeniu cu două dungi întunecate. În timpul fazei larvare, coloraţia se schimbă, devenind cafenie-măslinie deschis cu reflexe argintii pe abdomen şi pe laturile corpului. După 3 luni, pierd branhiile externe şi au 40 - 70 mm. Mai acvatică decât celelalte specii de tritoni, rămânând în apă până toamna târziu. Iernează sub pietre, muşchi, sub rădăcina arborilor, dar de preferinţă între plante submerse din bălţi mici. Reproducerea prin aprilie. Femela depune ouăle prin mai-iunie. Ouăle cenuşii-cafenii deschis, lungi de 1,5 - 1,7 mm. La altitudini mari, în lacurile acoperite mare parte din timp cu gheaţă, nu părăseşte practic de loc apa, reproducerea având loc mai târziu, până în luna uagust, larvele iernând înainte de metamorfoză. În aceste condiţii vitrege adulţii se reproduc de obicei o dată la doi ani. Nu suportă temperaturile ridicate, dar este foarte rezistent la temperaturi scăzute. Longevitatea, după exemplarele ţinute în captivitate, poate fi până la 15 ani. În unele zone, în special cele calcaroase, cvasiabsenţa locurilor de reproducere duce la concentrări mari de indivizi. Pretenţioasă faţă de calitatea apei, activităţile umane care deteriorează locurile de reproducere pot cauza dispariţia unor populaţii. Lucrările de canalizare şi furnizare de apă curentă în zonele montane au ca efect imediat degradarea şi dispariţia unor adăpători, izvoare captate etc., folosite ca locuri de reproducere. Deşi nu este pe moment periclitată specia este vulnerabilă. Preferă ape curate reci, oligotrofe, fără vegetaţie. Destul de pretenţioasă faţă de calitatea apei. Poate fi găsită şi în ape lin curgătoare. Iernează uneori în apă în special în tăurile de munte, adânci, fără peşte. Apare de la 500 m altitudine şi poate urca până la 2000 de metri. În sudul Europei a fost găsită până la 2500 m.

Comments (0)