Reptile cu corpul alungit; picioarele absente cu foarte rare excepţii, au aspect de rudimente (fam. Boidae ). Pe uscat se deplasează prin târâre datorită dispoziţiei gastrostegelor, lăţite transversal, care aderă alternativ şi succesiv pe asperităţile solului, iar în apă prin mişcări laterale, ondulatorii ale trunchiului şi cozii. Pupila rotundă (Columbridae) sau vertical-lenticulară (Viperidae).

Hrănindu-se, de regulă, cu animale mult mai voluminoase decât corpul lor, ofidienii prezintă o serie de adaptări în acest sens. Astfel, cavitatea bucală este mult dilatabilă. Osul pătrat prin care se articulează mandibula de neurocraniu, este lung şi foarte mobil. Când gura este închisă, osul pătrat are o poziţie oblică iar când este deschisă, devine vertical, asigurând deschiderea enormă a gurii. Mandibula este formată din cele două jumătăţi, unite medio-anterior printr-un ligament elastic, asigurând lărgirea gurii.

Dinţii sunt conici, foarte ascuţiţi şi curbaţi spre fundul gurii. Astfel ajută la introducerea prăzii în gură şi o opresc să mai iasă afară. Mecanismul înghiţirii se realizează prin mişcările alternative, dinainte-înapoi, ale celor două jumătăţi ale mandibulei. Dinţii sunt foarte numeroşi găsindu-se nu numai pe cele două fălci, ci şi pe oasele palatine, pterigoide şi chiar pe vomer. Şerpii, înghiţind prada nemestecată, dinţii nu servesc la masticaţie. La şerpii neveninoşi, fălcile sunt lungi şi armate cu numeroşi dinţi, iar la cei veninoşi, ele sunt mai scurte şi maxilarul este prevăzut cu puţini dinţi veninoşi caniculaţi. Înghiţirea unei prăzi voluminoase este înlesnită şi de secreţiile abundente ale glandelor salivare. Pereţii esofagului şi stomacului sunt foarte elastici şi permit prăzii voluminoase să înainteze lent.

Tot ca o adaptare la înghiţirea unei prăzi întregi, voluminoase, sternul lipseşte iar coapsele sunt foarte mobile, uşurându-se astfel dilatarea stomacului. Şerpii se hrănesc cu insecte, broaşte şi ouăle lor, păsări, mamifere. Unele specii ( Natrix natrix ) înghit prada vie, iar altele numai după ce o omoară fie cu venin ( Vipera ), fie prin încolăcire şi strângerea corpului până la sufocare ( Phuton, Boa ).

Masculii ceva mai mici decât femelele. Sexele nu formează perechi. Marea majoritate a şerpilor sunt ovipari, dar sunt şi ovovivipari ( Vipera ). În captivitate se îmblânzesc greu. Populează diferite biotopuri: pădurea, stepa, deşertul, apele dulci şi marine. Unii şerpi duc o viaţă subterană, iar alţii arboricolă.

Cele mai numeroase specii trăiesc în regiunea intertropicală, scad în densitate către subtropice, pentru a creşte din nou în zona temperată. Lipsesc în regiunile polare, în Noua Zeelandă, Ţara Focului şi alte câteva insule oceanice. Ordinul cuprinde 10 familii cu circa 3.100 specii actuale; în fauna noastră 3 familii.

Comments (0)