Metazoare pseudocelomate microscopice (între 40-2000 micrometrii), asemănătoare ciliatelor, cu corpul constituit din un număr determinat de celule (cca 900-959), care la adulţi nu se mai divid. Corpul lor este constituit din cap, trunchi şi picior.
Capul este prevăzut cu un aparat rotator retractil, cu rol în capturarea hranei, în locomoţie sau târâre (aparat care a dat numele încrengăturii); el este constituit din diferite formaţiuni ciliare şi proeminente, care diferă în funcţie de modul de hrănire. Se cunosc 8 tipuri de aparat rotator. La cap se află gura (în interiorul aparatului rotator), un ganglion cerebral şi organele de simt pentru văz (ochi) şi pipăit (papile sau peri senzitivi).
Corpul este învelit cu o cuticulă chitinoidă fie subţire, transparentă, sau dimpotrivă, îngroşată, transformată sau nu în plăci simple, zgrunjuroase, cu spini, peri, ţepi sau excrescenje simple sau articulate. Unele forme secretă un înveliş gelatinos, ori îşi fac tuburi de protecţie. In corp se află tubul digestiv, aparatul excretor (de tip protonefridian), sistemul nervos şi aparatul genital (nu au sistem circulator). Aparatul digestiv posedă un sac faringian musculos în care se află un sistem complicat de piese masticatoare (mastax); în funcţie de modul de hrănire se disting 6 tipuri de mastax. Piciorul poate exista sau nu; el se termină cu 1-4 degete cu glande pedioase (care pot secreta un lichid lipicios); el serveşte la prindere, sau drept cârmă în timpul înotului. Piciorul poate fi neted, sau cu o cuticulă cu peri, ţepi sau protuberante.
Rotiferele sunt animale cu sexele separate. Femlele cu o morfologie complicată, sunt prezente tot anul; masculii apar numai în perioada de reproducere, au majoritatea organelor rudimentare şi mor după împerechere (la clasa Monogononta nu se cunosc masculi). Înmulţirea sexuată alternează cu cea partenogenetică. Femelele trăiesc 7-21 zile, au în cursul anului numeroase generaţii succesive şi pot prezenta polimorfism şi ciclomorfoză. Iarna, sau când apar condiţii neprielnice de viaţă, trec în stare de anabioză, vegetând sub formă de chişti sau ca ouă de rezistenţă.
Rotiferele au o mare capacitate de adaptare şi trăiesc în medii variate; sunt forme eurioice şi cosmopolite (se întâlnesc din zonele polare până la ecuator, atât în ape geotermale, cât şi în peşteri), dar există şi o serie de specii stenoice şi endemice. În majoritate sunt animale libere, dar se cunosc şi specii parazite în alge, ciuperci sau nevertebrate acvatice. Majoritatea trăiesc în ape dulci, în diferite medii terestre umede, sol; există puţine forme marine.
