Spongierii sunt cele mai primitive metazoare, lipsite de ţesuturi sau organe adevărate, unele dintre celulele lor dispunând de un grad ridicat de independenţă. Toţi spongierii sunt sesili, sedentari, legaţi de substrat. Se cunosc cea 6000 specii, dintre care numai 150 dulcicole, răspândite la toate latitudinile şi la toate adâncimile (marea majoritate a speciilor este însă concentrată în etajele infra- şi circalitoral).

Dimensiunile lor variază de la câţiva mm la zeci de cm; formele mici apar de regulă ca indivizi solitari, cele mari constituie colonii rezultate din concreşterea mai multor indivizi. Cu excepţia unor specii cu indivizi solitari (Sycon sp.), la care structura morfologică permite recunoaşterea elementelor de simetrie radiară, imensa majoritate a speciilor prezintă structuri şi forme de creştere neregulate, în afara oricărui plan de simetrie (ele pot fi masive, tubulare, încrustante, stolonizante, ramificate etc; una şi aceiaşi specie poate prezenta mai multe forme de creştere, în funcţie de natura substratului, mişcarea apei sau alţi factori de mediu).

Corpul este acoperit la exterior cu o foiţă externă continuă de celule cu aspect turtit (pinacocite). Sub aceasta există un strat gelatinos complex (mezohil sau mezoglee), care include un mare număr de celule amoeboidale libere şi mobile, precum şi elemente scheletale de susţinere. Totalitatea acestor elemente asigură susţinerea părţilor moi, natura lor chimică putând fi anorganică (sclere, spiculi etc.) sau organică (fibre şi travee de spongină), adesea în combinaţie. Mesohilul este delimitat dinspre interior de un strat de celule gulerate (choanocite) prevăzute cu flageli, ale căror bătăi ritmice întreţin curentul de apă prin sistemul de canale şi atrii şi reţin în acelaşi timp particulele organice în suspensie, pe care le fagocitează.

Pătrunderea apei în corp se face printr-un număr mare de pori inhalanţi superficiali formaţi de unele celule modificate şi specializate ale ectodermului (porocite); după ce trece de spaţiile căptuşite cu choanocite, curentul de apă se îndreaptă spre exterior prin nişte canale colectoare şi atrii, ultimele comunicând spre exterior prin deschideri mari ( osculi)

Caracterele generale ale spongierilor:

Fig.A Spongier de tip Ascon, în secţiune: a-osculum. b-spicul, c-choanocit, d-atrium, e-porocit, f-mezohil, g-amoebocit, h-pinacoderm, i-por incurent, j-pinacoderm;

Fig.B Spongier de tip Sycon, în secţiune: a-por dermal, b-canal cu celule flagelate, c-canal incurent, d-prozohil

Comments (0)