Metazoare triploblastice, protostomiene, acelomate, cu simetrie bilaterală, având aspectul alungit, vermiform, de regulă turtite dorso-ventral. Tubul digestiv este incomplet, lipsit de rect şi orificiu anal; spaţiul aflat între peretele musculo-cutaneu şi organele interne este umplut cu un ţesut mesenchimatos relativ compact. încrengătura este diferenţiată în 10 clase actuale, dintre care 7 sunt exclusiv parazite; dintre cele 3 clase cu reprezentanţi liberi, cea mai importantă ca răspândire şi număr de specii este clasa Turbellaria, singura reprezentată în Marea Neagră.
Turbelariatele au un aspect variabil, de regulă alungit şi turtit dorso-ventral, cu corpul elastic, puternic contractibil/extensibil graţie elastictăţii pronunţate a musculaturii parietale. Dimensiunile speciilor pontice variază între 0,3-30 mm (majoritatea având 1-5 mm). Corpul este acoperit cu un epiteliu unistratificat, bogat în celule glandulare mucipare şi celule rabditogene (care asigură întreţinerea stratului superficial de mucus) şi este prevăzut cu o ciliatură bogată, cu rol funcţional multiplu. Speciile mărunte sunt incolore, translucide, unele sunt verzui datorită zoochlorelelor şi zooxanthelelor simbionte din celulele lor epiteliale sau mezenchimatoase; formele mari pot prezenta pigmentaţii. Cînd există oceli, ei sunt punctiformi, fie grupaţi câte 2-4 deasupra ganglionilor cerebroizi, fie sunt în număr mai mare şi dispuşi în şiruri pe marginile dorso-laterale ale regiunii cefalice. Un singur gen pontic prezintă tentacule cutanate; la speciile interstiţiale este frecventă prezenţa cirilor tactili cefalici, laterali sau caudali. Orificiul bucal este situat ventral, adesea la capătul distal al unei teci cutanate care adăposteşte faringele musculos.
Marea majoritate a celor cea 150 specii semnalate până în prezent în Marea Neagră sunt forme medio- sau infralitorale, multe tipic interstiţiale, populând apele freatice ale plajelor. Asociaţiile de specii au o repartiţie ecologică bine definită în funcţie de substrat şi anume în epipsamon, în interstiţial, algicole, în epibioză substraturilor dure sau în zonele mâloase. In general turbelariatele sunt animale oxifile; ele evită aglomerările detritice în descompunere sau zonele reducătoare din profunzimea domeniului interstiţial al nisipurilor.
